estimare

ESTIMÁ, estimez, vb. I. Tranz. A evalua (cu aproximaţie), a aprecia mărimea, valoarea etc. pe baza unor date incomplete. – Din fr. estimer, lat. aestimare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ESTIMÁRE, estimări, s.f. Acţiunea de a estima şi rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimaţie. – V. estima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ESTIM//Á ~éz tranz. (obiecte) A examina calitativ şi cantitativ, stabilind preţul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a preţui. /<fr. estimer, lat. aestimare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ESTIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unui bun sau a unui obiect; a evalua, a preţui. [< fr. estimer, it. estimare, lat. aestimare].
(Dicţionar de neologisme)

ESTIMÁRE s.f. Acţiunea de a estima şi rezultatul ei; preţuire, estimaţie. [< estima].
(Dicţionar de neologisme)

ESTIMÁ vb. tr. a evalua cu aproximaţie, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete. (< fr. estimer, lat. aestimare)
(Marele dicţionar de neologisme)

estimá vb., ind. prez. 1 sg. estiméz, 3 sg. şi pl. estimeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

estimáre s. f., g.-d. art. estimării; pl. estimări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ESTIMÁ vb. v. evalua.
(Dicţionar de sinonime)

ESTIMÁRE s. 1. v. evaluare. 2. estimaţie, evaluare, (fig.) bilanţ, socoteală. (O sumară ~ ne arată că ...)
(Dicţionar de sinonime)