etajare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETAJÁ, etajez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) aşeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETAJÁRE, etajări, s.f. Acţiunea de a (se) etaja şi rezultatul ei. – V. etaja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ETAJ//Á ~éz tranz. A face să se etajeze; a suprapune. /<fr. étager
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ETAJ//Á pers. 3 se~éază A se dispune în etaje; a se aşeza în rânduri suprapuse; a se suprapune. /<fr. étager
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETAJÁ vb. I. tr., refl. A (se) aşeza în etaje, în rânduri suprapuse. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. étager].
(Dicţionar de neologisme)

ETAJÁRE s.f. Acţiunea de a etaja şi rezultatul ei. [< etaja].
(Dicţionar de neologisme)

ETAJÁ vb. tr., refl. a (se) aşeza în etaje, în rânduri suprapuse. (< fr. étager)
(Marele dicţionar de neologisme)

etajá vb., ind. prez. 1 sg. etajéz, 3 sg. şi pl. etajeáză, 1 pl. etajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. etajéze; ger. etajând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etajáre s. f., g.-d. art. etajării; pl. etajări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: et eta etaj etaja etajar

Cuvinte se termină cu literele: re are jare ajare tajare