etalare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETALÁ, etalez, vb. I. Tranz. A expune (cu ostentaţie) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETALÁRE, etalări, s.f. Acţiunea de a etala şi rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ETAL//Á ~éz tranz. (merite, bunuri materiale sau spirituale) A expune (cu ostentaţie) pentru a fi privit şi admirat de public; a exhiba. ~ talentul. /<fr. étaler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETALÁ vb. I. tr. A expune, a arăta ceva spre a fi privit, admirat. [< fr. étaler].
(Dicţionar de neologisme)

ETALÁRE s.f. Acţiunea de a etala şi rezultatul ei; etalaj. [< etala].
(Dicţionar de neologisme)

ETALÁ vb. tr. 1. a expune spre a fi privit, admirat. 2. (la jocul de cărţi) a depune pe masă, pe faţă, unele formaţii de cărţi. (< fr. étaler)
(Marele dicţionar de neologisme)

etalá vb., ind. prez. 1 sg. etaléz, 3 sg. şi pl. etaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etaláre s. f., g.-d. art. etalării; pl. etalări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Îşi ~ toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra.
(Dicţionar de sinonime)

ETALÁRE s. 1. exhibiţie. (Etalarea toaletelor.) 2. v. expunere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: et eta etal etala etalar

Cuvinte se termină cu literele: re are lare alare talare