etalonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETALONÁ, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de măsură; a verifica gradarea unui instrument de măsură. ♦ A marca, a fixa valoarea reală a mărimii de măsurat; a compara direct o măsură-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile şi secvenţele dintr-un film din punctul de vedere al densităţii optice şi al culorii. – Din fr. étalonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETALONÁRE, etalonări, s.f. Acţiunea de a etalona şi rezultatul ei. – V. etalona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ETALON//Á ~éz tranz. 1) (instrumente de măsură) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un termometru. 2) (scara unor instrumente de măsură) A grada în conformitate cu un etalon. ~ scara unui manometru. 3) (măsură-model) A compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui etalon. /<fr. étalonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETALONÁ vb. I. tr. A marca, a fixa valoarea unei mărimi de măsurat. ♦ A stabili un etalon. [< fr. étalonner].
(Dicţionar de neologisme)

ETALONÁRE s.f. Acţiunea de a etalona. ♦ (Cinem.) Operaţie prin care se stabilesc condiţiile de copiere a unui material cinematografic. [< etalona].
(Dicţionar de neologisme)

ETALONÁ vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei mărimi de măsură. 2. a compara un instrument de măsură cu un etalon. ♢ a stabili un etalon. (< fr. étalonner)
(Marele dicţionar de neologisme)

ETALONÁRE s. f. 1. acţiunea de a etalona. 2. (cinem.) operaţie prin care se stabilesc condiţiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj. (< etalon)
(Marele dicţionar de neologisme)

etaloná vb.. ind. prez. 1 sg. etalonéz, 3 sg. şi pl. etaloneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etalonáre s. f., g.-d. art. etalonării; pl. etalonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: et eta etal etalo etalon

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare lonare