etalonul

ETALÓN, etaloane, s.n. Mărime, greutate etc. acceptată oficial în ştiinţă, în tehnică sau în relaţiile economice şi care serveşte ca unitate de bază într-un sistem de măsurare. ♢ Etalon de aur (sau de argint) = unitate-tip a valorilor monetare. Etalon al preţurilor = preţuri impuse de lege printr-un etalon monetar. ♦ Model perfect al unei măsuri-tip, confecţionat cu mare precizie şi acceptat oficial spre a servi ca bază de comparaţie. ♦ Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat). – Din fr. étalon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETAL//ÓN ~oáne n. 1) Unitate de bază într-un sistem de măsurare. 2) Model legal, de mare precizie, al unei unităţi de măsură (a greutăţii, lungimii etc.), care serveşte ca bază de comparare. /<fr. étalon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETALÓN s.n. Model, tip cu care trebuie să se potrivească, cu care trebuie să fie conforme unităţile de măsură. ♦ Greutate dintr-un metal preţios care serveşte drept bază unui sistem monetar. ♢ Etalon-aur (sau -argint) = unitate-tip (de aur sau de argint), a valorilor monetare. [< fr. étalon].
(Dicţionar de neologisme)

ETALÓN s. n. model, tip cu care trebuie să se potrivească, să fie conforme unităţile de măsură. ♢ (fig.) ceea ce poate servi ca model. ♢ cantitate determinată dintr-un metal preţios bază a unui sistem monetar. (< fr. étalon)
(Marele dicţionar de neologisme)

etalón s. n., pl. etaloáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ETALÓN s. v. model.
(Dicţionar de sinonime)