etanșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETANŞÁ, etanşez, vb. I. Tranz. A face operaţiile necesare pentru a obţine etanşeitatea unui aparat, a unui recipient etc. – Din fr. étancher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETANŞÁRE, etanşări, s.f. Acţiunea de a etanşa şi rezultatul ei. – V. etanşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ETANŞ//Á ~éz tranz. (aparate, recipiente etc.) A face să fie etanş; a aduce în stare de etanşeitate. /<fr. étancher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETANŞÁ vb. I. tr. A face să fie etanş. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. étancher].
(Dicţionar de neologisme)

ETANŞÁRE s.f. Acţiunea de a etanşa şi rezultatul ei; închidere etanşă. [< etanşa].
(Dicţionar de neologisme)

ETANŞÁ vb. tr. a face etanş un recipient, o cameră etc.; a etanşeiza. (< fr. étancher)
(Marele dicţionar de neologisme)

etanşá vb., ind. prez. 1 sg. etanşéz, 3 sg. şi pl. etanşeáză, 1 pl. etanşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. etanşéze; ger. etanşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etanşáre s. f., g.-d. art. etanşării; pl. etanşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: et eta etan etans etansa

Cuvinte se termină cu literele: re are sare nsare ansare