eterni
[Sinonime]
ETÉRN, -Ă, eterni, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există de totdeauna, care nu va înceta niciodată să existe; nepieritor, veşnic. – Din lat. aeternus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETÉRN ~ă (~i, ~e) şi adverial Care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului; veşnic. /<lat. aeternus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
etern (etérnă), adj. – Veşnic, nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). – Der. eternitate, s.f., din fr. éternité; eterniza, vb., din fr. éterniser.
(Dicţionarul etimologic român)
ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veşnic, nesfârşit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].
(Dicţionar de neologisme)
ETÉRN, -Ă adj. (şi adv.) care nu are limite în timp; veşnic, nepieritor. (< lat. aeternus)
(Marele dicţionar de neologisme)
etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veşnic. 3. adv. v. veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETÉRN ~ă (~i, ~e) şi adverial Care durează la infinit; fără sfârşit; în afara timpului; veşnic. /<lat. aeternus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ETÉRN, -Ă adj. Care nu are limite în timp; veşnic, nesfârşit, nepieritor. [< lat. aeternus, cf. it. eterno].
(Dicţionar de neologisme)
ETÉRN, -Ă adj. (şi adv.) care nu are limite în timp; veşnic, nepieritor. (< lat. aeternus)
(Marele dicţionar de neologisme)
etérn adj. m., pl. etérni; f. sg. etérnă, pl. etérne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ETÉRN adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veşnic. 3. adv. v. veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Etern ≠ efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic
(Dicţionar de antonime)