eternizat

ETERNIZÁ, eternizez, vb. I. Tranz. A face să dureze fără sfârşit, să dăinuiască veşnic, să rămână în amintirea posterităţii. – Din fr. éterniser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETERNIZÁT, -Ă, eternizaţi, -te, adj. Care a devenit etern. – V. eterniza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ETERNIZ//Á ~éz tranz. A face să devină etern; a înveşnici. /<fr. éterniser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETERNIZÁ vb. I. 1. tr. A face să dureze la infinit. 2. refl. A rămâne în amintire pentru posteritate. [Cf. fr. éterniser].
(Dicţionar de neologisme)

ETERNIZÁ vb. I. tr. a face să dureze la infinit. II. refl. a rămâne pentru posteritate. (< fr. éterniser)
(Marele dicţionar de neologisme)

eternizá vb., ind. prez. 1 sg. eternizéz, 3 sg. şi pl. eternizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ETERNIZÁ vb. v. imortaliza.
(Dicţionar de sinonime)