eteronomie dex - definiţie, sinonime, conjugare

eteronomie

ETERONOMÍE s.f. V. heteronomie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voinţa subiectului nu are în sine raţiunea propriei acţiuni, ci derivă din raţiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege].
(Dicţionar de neologisme)

eteronomíe s. f., g.-d. art. eteronomíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: et ete eter etero eteron

Cuvinte se termină cu literele: ie mie omie nomie onomie