etic dex - definiţie, sinonime, conjugare

etic

[Sinonime]
ÉTIC, -Ă, etici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspectiva principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare; morală. 2. Adj. Privitor la etică (1), de etică, bazat pe etică, conform cu etica; moral. – Din fr. éthique, lat. ethicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de etică; propriu eticii; moral. Principii ~ce. /<lat. ethicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÉTIC, -Ă adj. De etică; moral. [Cf. fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos – moral].
(Dicţionar de neologisme)

ÉTIC, -Ă I. adj. referitor la etică; moral. II. s. f. 1. disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice şi practice ale moralei; teoria filozofică a moralei. 2. ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăţi. (< fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

étic adj. m., pl. étici; f. sg. étică, pl. étice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÉTIC adj. v. moral. (O comportare ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: et eti

Cuvinte se termină cu literele: ic tic