etichetă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETICHÉTĂ, etichete, s.f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia etc. 2. Fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată. 3. Fig. Norme de comportare riguros stabilite la curţile monarhilor, în relaţiile dintre diplomaţi etc.; p. ext. reguli convenţionale de comportare (politicoasă), întrebuinţate în relaţiile dintre membrii unei clase, ai unei societăţi etc. – Din fr. étiquette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva aşa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETICHÉT//Ă ~e f. 1) Bucată de hârtie, de carton sau de alt material, care se lipeşte pe articole (sticlă, borcane, pachete etc.) pentru a le indica conţinutul, destinaţia, preţul, precum şi alte informaţii necesare. 2) fig. depr. Calitate, titlu sub care se prezintă sau figurează cineva. 3) Ceremonial obişnuit în relaţiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduită în societate. [G.-D. etichetei] /<fr. étiquette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ETICHET//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

etichétă (etichéte), s.f. – 1. Bucată de hîrtie care se aplică pe pachete, sticle etc. pentru a indica posesorul, conţinutul etc. – 2. Protocol, ceremonial. Fr. étiquette. – Der. eticheta, vb. (a pune etichete; a clasifica), din fr. étiqueter.
(Dicţionarul etimologic român)

ETICHÉTĂ s.f. I. 1. Bucăţică de hârtie, de carton etc. care se aplică pe un obiect şi pe care se indică conţinutul, destinaţia etc. 2. (Fig.) Titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (Mat.) Şir de caractere alcătuit după anumite convenţii ce indică instrucţiuni în programul unui calculator; marcă1 (5) [în DN]. II. Ceremonialul uzual al curţilor monarhilor, în relaţiile diplomatice etc. ♦ Reguli, norme de purtare, norme de politeţe. [< fr. étiquette].
(Dicţionar de neologisme)

ETICHETÁ vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].
(Dicţionar de neologisme)

ETICHÉTĂ s. f. I. 1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect şi pe care se indică conţinutul, destinaţia etc. 2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucţiune în programul unui calculator; marcă1 (5). II. ceremonial uzual al curţilor monarhilor, în relaţiile diplomatice etc. ♢ reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politeţe. (< fr. étiquette)
(Marele dicţionar de neologisme)

ETICHETÁ vb. tr. 1. a pune o etichetă. ♢ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)
(Marele dicţionar de neologisme)

etichétă s. f., pl. etichéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. şi pl. eticheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ETICHÉTĂ s. v. ceremonial.
(Dicţionar de sinonime)

ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: et eti etic etich etiche

Cuvinte se termină cu literele: ta eta heta cheta icheta