etichetare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETICHETÁ, etichetez, vb. I. Tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. Fig. A califica pe cineva sau ceva aşa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETICHETÁRE, etichetări, s.f. Acţiunea de a eticheta şi rezultatul ei. – V. eticheta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ETICHET//Á ~éz tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETICHETÁ vb. I. tr. 1. A pune o etichetă (pe ceva). 2. (Fig.) A califica (pe cineva sau ceva). [< fr. étiqueter].
(Dicţionar de neologisme)

ETICHETÁRE s.f. Acţiunea de a eticheta şi rezultatul ei. [< eticheta].
(Dicţionar de neologisme)

ETICHETÁ vb. tr. 1. a pune o etichetă. ♢ a asocia o etichetă (3). 2. (fig.) a califica (pe cineva sau ceva). (< fr. étiqueter)
(Marele dicţionar de neologisme)

etichetá vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. şi pl. eticheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etichetáre s. f., g.-d. art. etichetării; pl. etichetări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ETICHETÁ vb. v. califica, face, numi.
(Dicţionar de sinonime)

ETICHETÁRE s. v. calificare, numire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: et eti etic etich etiche

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare hetare