etimon dex - definiţie, sinonime, conjugare

etimon

[Sinonime]
ETIMÓN, etimoane, s.n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi; etimologie (3). – Din fr. étymon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETIM//ÓN ~oáne n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi. /<fr. étymon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETIMÓN, etimoane, s.n. Cuvânt (de obicei dintr-o limbă străină) din care provine un anumit cuvânt al unei limbi.
(Dicţionarul limbii române contemporane)

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon].
(Dicţionar de neologisme)

ETIMÓN s. n. cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< fr. étymon)
(Marele dicţionar de neologisme)

etimón s. n., pl. etimoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ETIMÓN s. (LINGV.) etimologie. (Un ~ corect.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: et eti etim etimo

Cuvinte se termină cu literele: on mon imon timon