etiolare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETIOLÁ, etiolez, vb. I. Tranz. A da naştere unei etiolări. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. étioler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETIOLÁRE, etiolări, s.f. Fenomen care apare la plantele crescute în întuneric, manifestat prin alungirea tulpinilor, micşorarea şi albirea frunzelor etc., din cauza lipsei de clorofilă. [Pr.: -ti-o-] – V. etiola.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETIOLÁ vb. I. tr. (Biol.) A produce o etiolare. [Pron. -ti-o-. / < fr. etioler].
(Dicţionar de neologisme)

ETIOLÁRE s.f. (Biol.) Fenomen de îngălbenire a plantelor verzi crescute în întuneric. [Pron. -ti-o-. / după fr. étiolement].
(Dicţionar de neologisme)

ETIOLÁ vb. tr. a produce o etiolare. (< fr. étioler)
(Marele dicţionar de neologisme)

ETIOLÁRE s. f. fenomen de îngălbenire a plantelor crescute în întuneric, din cauza lipsei de clorofilă. (după fr. étiolement)
(Marele dicţionar de neologisme)

etiolá vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. etioléz, 3 sg. şi pl. etioleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etioláre s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. etiolării; pl. etiolări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: et eti etio etiol etiola

Cuvinte se termină cu literele: re are lare olare iolare