etirare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ETIRÁ, etirez. vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETIRÁRE, etirări, s.f. (Tehn.) 1. Operaţie de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operaţie de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor şi al creşterii rezistenţei lor. – V. etira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].
(Dicţionar de neologisme)

ETIRÁRE s.f. (Metal.) Operaţie de tragere a metalelor în fire; trefilare. ♦ (Text.) Tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice în scopul creşterii rezistenţei lor. [< etira].
(Dicţionar de neologisme)

ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ETIRÁRE s. f. 1. operaţie de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. tragere prin filieră, întindere a fibrelor sintetice. (< etira)
(Marele dicţionar de neologisme)

etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. şi pl. etireáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

etiráre s. f., g.-d. art. etirării; pl. etirări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ETIRÁRE s. v. trefilare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: et eti etir etira etirar

Cuvinte se termină cu literele: re are rare irare tirare