ETIRÁ, etirez. vb. I. Tranz. A efectua o etirare; a alungi, a întinde, a trage. – Din fr. étirer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETIRÁT, -Ă, etiraţi, -te, adj. Care este alungit, întins. – V. etira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETIRÁ vb. I. tr. A efectua o etirare; a alungi, a întinde; a trage. [< fr. étirer].
(Dicţionar de neologisme)
ETIRÁT, -Ă adj. (Franţuzism) Alungit, întins. [Cf. fr. étiré].
(Dicţionar de neologisme)
ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
(Marele dicţionar de neologisme)
etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. şi pl. etireáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETIRÁT, -Ă, etiraţi, -te, adj. Care este alungit, întins. – V. etira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ETIRÁT, -Ă adj. (Franţuzism) Alungit, întins. [Cf. fr. étiré].
(Dicţionar de neologisme)
ETIRÁ vb. tr. a efectua o etirare. (< fr. étirer)
(Marele dicţionar de neologisme)
etirá vb., ind. prez. 1 sg. etiréz, 3 sg. şi pl. etireáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)