etnic

ÉTNIC, -Ă, etnici, -ce, adj. Referitor la apartenenţa la un popor; privitor la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor. ♢ Nume etnic= nume de popor. – Din fr. ethnique, lat. ethnicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÉTNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de rasă sau de etnie; propriu unei rase sau unei etnii. 2) Care ţine de cultura materială a unui popor. /<fr. ethnique, lat. ethnicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

étnic (étnică), adj. – Referitor la apartenenţa la un popor. Fr. ethnique. Var. etnicesc, adj. (păgîn), din ngr. ἐθνιϰός, este din sec. XVII, astăzi înv. (Murnu 23).
(Dicţionarul etimologic român)

ETNIC, -Ă adj. Referitor la apartenenţa la un popor; specific unui popor. ♢ Nume etnic = nume de popor. [Cf. fr. ethnique, lat. ethnicus, gr. ethnos – popor].
(Dicţionar de neologisme)

ÉTNIC, -Ă adj. referitor la apartenenţa la un popor, la formele de cultură şi de civilizaţie specifice unui popor. ♢ nume ~ = etnonim. (< fr. ethnique, lat. ethnicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

étnic adj. m., pl. étnici; f. sg. étnică, pl. étnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)