etolă dex - definiţie, sinonime, conjugare

etolă

ETÓLĂ, etole, s.f. 1. Podoabă alcătuită dintr-o fâşie de lână sau de mătase, purtată de preoţii catolici în timpul serviciului religios. 2. Fâşie lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau al umerilor. – Din fr. étole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETÓL//Ă ~e f. 1) Fâşie de stofă purtată de preoţii catolici în timpul oficierii slujbei religioase. 2) Fâşie lungă şi lată de blană, purtată de femei în jurul gâtului sau pe umeri. /<fr. étole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ETÓLĂ s.f. Fâşie lată de mătase, purtată ca podoabă în timpul serviciului religios de preoţii catolici. [< fr. étole].
(Dicţionar de neologisme)

ETÓLĂ s. f. 1. fâşie lată purtată de preoţii catolici în timpul serviciului religios. 2. eşarfă de blană purtată de femei. (< fr. étole)
(Marele dicţionar de neologisme)

etólă s. f., g.-d. art. etólei; pl. etóle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: et eto etol

Cuvinte se termină cu literele: la ola tola