etrier

ETRIÉR, etriere, s.n. 1. Piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracţiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acţionare ale întrerupătoarelor electrice etc. 2. Element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcţiile de beton armat. [Pr.: -tri-er] – Din fr. étrier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ETRIÉR s.n. 1. Vergea de oţel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (Mar.) Suport pe care se sprijină tangoanele, scăriţele etc. [Pron. -tri-er, pl. -re. / < fr. étrier].
(Dicţionar de neologisme)

ETRIÉR s. n. 1. vergea de oţel care înconjură la exterior armătura longitudinală a unui element de beton armat. 2. (mar.) suport pe care se sprijină tangoanele, scăriţele etc. (< fr. étrier)
(Marele dicţionar de neologisme)

etriér s. n. (sil. -tri-er), pl. etriére
(Dicţionar ortografic al limbii române)