etufa
[Conjugare]
ETUFÁ, etufez, vb. I. Tranz. A efectua o etufare. – Din fr. étouffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETUFÁ vb. I. tr. A distruge nimfa fluturelui de mătase din gogoşile destinate filării. [< fr. etouffer – a înăbuşi].
(Dicţionar de neologisme)
ETUFÁ vb. tr. a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoşile destinate filării, prin introducerea gogoşilor într-un cuptor special. (< fr. etouffer)
(Marele dicţionar de neologisme)
etufá vb., ind. prez. 1 sg. etuféz, 3 sg. şi pl. etufeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ETUFÁ vb. I. tr. A distruge nimfa fluturelui de mătase din gogoşile destinate filării. [< fr. etouffer – a înăbuşi].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
etufá vb., ind. prez. 1 sg. etuféz, 3 sg. şi pl. etufeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)