euforic

EUFÓRIC, -Ă, euforici, -ce, adj. De euforie, care se referă la euforie, care provoacă euforia. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EUFÓRI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de euforie; propriu euforiei. 2) Care provoacă euforie. /<fr. euphorique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EUFÓRIC, -Ă adj. De euforie. [< fr. euphorique].
(Dicţionar de neologisme)

EUFÓRIC, -Ă I. adj. referitor la euforie. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) înclinat spre euforie. (< fr. euphorique)
(Marele dicţionar de neologisme)

eufóric adj. m. (sil. e-u-), pl. eufórici; f. sg. eufórică, pl. eufórice
(Dicţionar ortografic al limbii române)