euri dex - definiţie, sinonime, conjugare

euri

eu euri
EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s.n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ţine locul numelui persoanei care vorbeşte, cu funcţiune de subiect) Eu merg. ♢ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveştile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ♢ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ♢ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătuşii, luându-mi ziua bună. ♢ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ♢ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S.n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existenţe de către conştiinţa individuală a omului. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EURI- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „larg”, „cuprinzător”. [Pron. e-u-. / < fr., germ. eury-, cf. gr. eurys].
(Dicţionar de neologisme)

EURI- elem. „larg, cuprinzător, vast”. (< fr., germ. eury-, cf. gr. eurys)
(Marele dicţionar de neologisme)

eu2 (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. éul
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)


Cuvinte care încep cu literele: eu eur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri