ev dex - definiţie, sinonime, conjugare
EV, evuri, s.n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate şi epoca modernă. – Din lat aevum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EV évuri n. livr. Perioadă mare din istoria omenirii care se distinge prin anumite trăsături specifice. ~ul mediu. /<lat. aevum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ev (-vi), s.m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]
(Dicţionarul etimologic român)

EV- v. eu-.
(Dicţionar de neologisme)

EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum].
(Dicţionar de neologisme)

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. o ŭl mediu = perioada care ţine de la apariţia modului de producţie feudal până la începutul dezvoltării modului de producţie capitalist. (< lat. aevum)
(Marele dicţionar de neologisme)

!ev (livr.) s. n. / s. m., pl. évuri/evi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ev s. n., pl. évuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EVUL MÉDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vârsta de mijloc.
(Dicţionar de sinonime)

EV s. v. epocă, eră, perioadă.
(Dicţionar de sinonime)