evacuare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EVACUÁ, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lăsa liber, a goli, a părăsi în masă un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua măsuri de îndepărtare, a scoate în chip organizat, dintr-un loc şi a duce în altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zonă periculoasă populaţia, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina fecalele din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. évacuer, lat. evacuare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EVACUÁRE, evacuări, s.f. Acţiunea de a evacua şi rezultatul ei. ♦ Fază din ciclul motoarelor cu ardere internă sau al turbinelor cu gaze, în care gazele de ardere sunt evacuate din maşină după ce au efectuat lucrul mecanic. [Pr.: -cu-a-] – V. evacua.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EVACU//Á ~éz tranz. 1) (spaţii, localităţi, regiuni, imobile etc.) A părăsi în masă din necesitate sau prin ordin. 2) (răniţi, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operaţiilor militare în spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate deţinută anterior; a retrage. 4) (gaze, apă, reziduuri etc.) A elimina printr-o operaţie specială. 5) (fecale) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. évacuer, lat. evacuare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EVACUÁ vb. I. tr. 1. A goli, a lăsa liber, a părăsi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afară pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuinţă etc. 2. A elimina, a îndepărta (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. évacuer, it., lat. evacuare].
(Dicţionar de neologisme)

EVACUÁRE s.f. Acţiunea de a evacua şi rezultatul ei; evacuaţie. ♦ Eliminare a conţinutului unui organ sau a unei formaţii patologice. [< evacua].
(Dicţionar de neologisme)

EVACUÁ vb. tr. 1. a goli, a elibera (un imobil, o localitate etc.). ♢ a da afară pe cineva (dintr-o locuinţă). 2. a elimina (dintr-un loc închis) gaze, reziduuri, fecale etc. (< fr. évacuer, lat. evacuare)
(Marele dicţionar de neologisme)

EVACUÁRE s. f. 1. acţiunea de a evacua. 2. eliminare a conţinutului unui organ sau a unei formaţii patologice. 3. fază din ciclul motoarelor cu ardere internă, sau al turbinelor cu gaze, în care gazele sunt evacuate după ce au efectuat lucrul mecanic; purgare. (< evacua)
(Marele dicţionar de neologisme)

evacuá vb. (sil. -cu-a), ind. prez. 1 sg. evacuéz, 3 sg. şi pl. evacueáză, 1 pl. evacuăm (sil. -cu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. evacuéze (sil. -cu-e-); ger. evacuând (sil. -cu-ând)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

evacuáre s. f. ( sil. -cu-a-), g.-d. art. evacuării (sil. -cu-ă-); pl. evacuări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EVACUÁ vb. 1. a elibera, a goli, a libera. (A ~ o locuinţă.) 2. a părăsi. (Au ~ oraşul.) 3. v. elimina.
(Dicţionar de sinonime)

EVACUÁRE s. 1. eliberare, golire, liberare. (~ unei locuinţe.) 2. părăsire. (~ unui oraş.) 3. v. eli-minare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ev eva evac evacu evacua

Cuvinte se termină cu literele: re are uare cuare acuare