evanescență

evanescent evanescenţă

EVANESCÉNT, -Ă, evanescenţi, -te, adj. (Rar) Care se pierde, care dispare treptat. – Din fr. évanescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EVANESCÉNŢĂ, evanescenţe, s.f. (Rar) Dispariţie lentă; estompare treptată. – Din fr. évanescence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EVANESCÉNT, -Ă adj. Care se pierde, care dispare treptat. [< fr. évanescent].
(Dicţionar de neologisme)

EVANESCÉNŢĂ s.f. (Rar) Dispariţie lentă; estompare treptată. [< fr. évanescence].
(Dicţionar de neologisme)

EVANESCÉNT, -Ă adj. care se pierde, dispare treptat. (< fr. évanescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

EVANESCÉNŢĂ s. f. dispariţie lentă; estompare treptată. (< fr. évanescence)
(Marele dicţionar de neologisme)

evanescént adj. m., pl. evanescénţi; f. sg. evanescéntă, pl. evanescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

evanescénţă s. f., g.-d. art. evanescénţei; pl. evanescénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ev eva evan evane evanes

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta