evanghelie dex - definiţie, sinonime, conjugare

evanghelie

[Sinonime]
EVANGHÉLIE, evanghelii, s.f. Parte a Bibliei, recunoscută numai de creştini, care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ♢ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-şi băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-şi cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creştin. [Var.: (pop.) vanghélie s.f.] – Din sl. evangelije.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EVANGHÉLI//E ~i f. 1) Parte a Bibliei, recunoscută numai de creştini, care cuprinde faptele şi învăţătura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citeşte sau se cântă în timpul slujbei religioase creştine. 3) glumeţ Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-D. evangheliei] /<sl. evanghelije
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

evanghélie (evanghélii), s.f. – Parte a Bibliei care cuprinde viaţa şi învăţătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s.m.; evang(h)eliar, s.n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s.n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον.
(Dicţionarul etimologic român)

evanghelie s.f. s.g. (intl.) cazier judiciar, antecedente penale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

evanghélie s. f. (sil. -li-e), art. evanghélia (sil. -li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Evanghélie (parte a Noului Testament) s. pr. f. (sil. -li-e)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EVANGHÉLIE s. (BIS.) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ev eva evan evang evangh

Cuvinte se termină cu literele: ie lie elie helie ghelie