evaziv

EVAZÍV, -Ă, evazivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu exprimă o atitudine precisă, categorică; vag, ocolit. – Din fr. évasif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EVAZÍV ~ă (~i, ~e) Care denotă o atitudine nehotărâtă, nesigură, neclară. /<fr. évasif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EVAZÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, în doi peri. [< fr. évasif, cf. lat. evadere – a se libera].
(Dicţionar de neologisme)

EVAZÍV, -Ă adj. (şi adv.) vag, neprecis, în doi peri. (< fr. évasif)
(Marele dicţionar de neologisme)

evazív adj. m., pl. evazívi; f. sg. evazívă, pl. evazíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EVAZÍV adj. v. vag.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Evaziv ≠ ferm, încredinţat
(Dicţionar de antonime)