evinge dex - definiţie, sinonime, conjugare

evinge

[Conjugare]
EVÍNGE, evíng, vb. III. Tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicţiune. – Din lat. evincere (după învinge).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EVÍNGE evíng tranz. rar (persoane) A supune unei evicţiuni; a face să sufere o evicţiune. /<lat. evincere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EVÍNGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicţiune. (după lat. evincere)
(Marele dicţionar de neologisme)

evínge vb., ind. prez. 3 sg. evínge
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ev evi evin eving

Cuvinte se termină cu literele: ge nge inge vinge