evlavie

EVLÁVIE, evlavii, s.f. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericeşti; cucernicie. ♦ Fig. Comportare respectuoasă şi admirativă faţă de cineva sau de ceva. – Din ngr. evlávia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EVLÁVIE f. 1) Sentiment religios, manifestat în îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericeşti; pietate; religiozitate; smerenie; cuvioşie; cucernicie. 2) fig. Atitudine de respect şi duioşie faţă de cineva sau de ceva; pietate. [G.-D. evlaviei; Sil. e-vla-vi-e] /<ngr. evlávia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

evlávie (evlávii), s.f. – Devoţiune, pietate. – Mr. evlavie. Ngr. εὐλάβεια. Sec. XVII (Murnu 24; Roesler 566). – Der. evlavios, adj. (cucernic).
(Dicţionarul etimologic român)

evlávie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlávia (sil. -vi-a), g.-d. art. evláviei; pl. evlávii, art. evláviile (sil. -vi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EVLÁVIE s. v. credinţă.
(Dicţionar de sinonime)