ex dex - definiţie, sinonime, conjugare
EX- Element de compunere cu sensul de „afară de” sau „fost”, care serveşte la formarea unor substantive. – Din lat. ex.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EX AEQUO loc. adv. La egalitate. [Pr.: ecsécvo] – Loc. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EX1- Element prim de compunere savantă însemnând „fost”. [< lat., fr. ex – în afară].
(Dicţionar de neologisme)

EX2- Element de compunere savantă care arată scoaterea, ieşirea, suprimarea. [Var. e-. / < lat ex – din, în afară].
(Dicţionar de neologisme)

EX AEQUO loc.adv. La egalitate. [Pron. ex-ecvo. / < lat. ex aequo].
(Dicţionar de neologisme)

EX1- pref. „afară de”, „trecere într-o nouă stare”, „fost”. (< fr. ex-, cf. gr. ex)
(Marele dicţionar de neologisme)

EX2(O)- pref. „în afară, exterior”. (< fr. ex/o/-, cf. gr. exo)
(Marele dicţionar de neologisme)

déus ex máchina (lat.) [chi pron. ki] loc. s. n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ex cáthedra (lat.) [th pron. t] (-the-) loc. adj., loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ex-campioánă s. f., pl. ex-campioáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ex- („fost”: ex-ministru)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EX adj. fost, (înv.) biv, proin. (~ sau actual ministru.)
(Dicţionar de sinonime)