exalație

EXALÁŢIE, exalaţii, s.f. Exalare; abureală. [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXALÁŢIE s.f. Degajare, răspândire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [Gen. -iei, var. exalaţiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].
(Dicţionar de neologisme)

EXALÁŢIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

exaláţie s. f. (sil. -ţi-e) [x pron. gz], art. exaláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. exaláţiei; pl. exaláţii, art. exaláţiile (sil. ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXALÁŢIE s. v. emanaţie.
(Dicţionar de sinonime)