exalare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXALÁ, exál, vb. I. Tranz. A emite, a împrăştia, a degaja vapori, mirosuri etc.; a emana (1). [Pr.: eg-za-] – Din fr. exhaler, lat. exhalare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXALÁRE, exalări, s.f. Acţiunea de a exala; exalaţie. [Pr.: eg-za-] – V. exala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXALÁ exál tranz. (mirosuri, gaze, vapori etc.) A împrăştia în toate părţile; a face să cuprindă spaţii tot mai largi; a degaja; a emana. /<fr. exhaler, lat. exhalare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXALÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăştia, a degaja (vapori, mirosuri etc.). [Pron. eg-za-, p.i. exál şi -lez. / < fr. exhaler, cf. lat. exhalare].
(Dicţionar de neologisme)

EXALÁRE s.f. Acţiunea de a exala; exalaţie. [< exala].
(Dicţionar de neologisme)

EXALÁ vb. tr. a răspândi, a emana, a degaja vapori, mirosuri. (< fr. exhaler, lat. exhalare)
(Marele dicţionar de neologisme)

exalá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. şi pl. exálă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

exaláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exalării; pl. exalări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXALÁ vb. v. emana.
(Dicţionar de sinonime)

EXALÁRE s. v. emanaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exa exal exala exalar

Cuvinte se termină cu literele: re are lare alare xalare