EXAMINÁ, examinez, vb. I Tranz. 1. A cerceta, a studia amănunţit ceva sau pe cineva. ♦ A cerceta un bolnav pentru a pune diagnosticul şi pentru a stabili tratamentul. 2 A supune un elev, un student, un candidat la un post etc., la o probă de verificare şi de apreciere a cunoştinţelor; a asculta; a chestiona, a întreba. [Pr.: eg-za-] – Din fr. examiner, lat. examinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXAMINÁRE, examinări, s.f. Acţiunea de a examina şi rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A EXAMIN//Á ~éz tranz. 1) (elevi sau studenţi) A supune unui examen oral; a întreba; a interoga; a asculta. 2) (lucruri, situaţii etc.) A privi cu atenţie (pentru a cunoaşte mai bine); a cerceta; a studia. 3) (bolnavi) A cerceta pentru a pune diagnosticul şi pentru a stabili tratamentul. /<fr. examiner, lat. examinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXAMINÁ vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătăţii cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].
(Dicţionar de neologisme)
EXAMINÁRE s.f. Acţiunea de a examina şi rezultatul ei; cercetare, întrebare, ascultare. [Pron. eg-za-. / < examina].
(Dicţionar de neologisme)
EXAMINÁ vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♢ a cerceta starea sănătăţii cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)
(Marele dicţionar de neologisme)
examiná vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. examinéz, 3 sg. şi pl. examineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
examináre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. examinării; pl. examinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXAMINÁ vb. 1. v. analiza. 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenţie.) 3. v. căuta. 4. v. cerceta. 5. v. vedea. 6. v. sonda. 7. v. asculta. 8. v. consulta.
(Dicţionar de sinonime)
EXAMINÁRE s. 1. v. analiză. 2. v. cercetare. 3. analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 4. v. ascultare. 5. v. consultare.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXAMINÁRE, examinări, s.f. Acţiunea de a examina şi rezultatul ei. [Pr.: eg-za-] – V. examina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXAMINÁ vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sănătăţii cuiva. 2. A întreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].
(Dicţionar de neologisme)
EXAMINÁRE s.f. Acţiunea de a examina şi rezultatul ei; cercetare, întrebare, ascultare. [Pron. eg-za-. / < examina].
(Dicţionar de neologisme)
EXAMINÁ vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♢ a cerceta starea sănătăţii cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)
(Marele dicţionar de neologisme)
examiná vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. examinéz, 3 sg. şi pl. examineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
examináre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. examinării; pl. examinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXAMINÁ vb. 1. v. analiza. 2. a analiza, a cerceta, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări, (pop.) a iscodi, (înv. şi reg.) a oglindi, (înv.) a cerca, a ispiti. (Îl ~ cu atenţie.) 3. v. căuta. 4. v. cerceta. 5. v. vedea. 6. v. sonda. 7. v. asculta. 8. v. consulta.
(Dicţionar de sinonime)
EXAMINÁRE s. 1. v. analiză. 2. v. cercetare. 3. analiză, cercetare, observare, observaţie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (înv.) iscoadă, ispită, ispitire. (~ atentă a cuiva.) 4. v. ascultare. 5. v. consultare.
(Dicţionar de sinonime)