exarh dex - definiţie, sinonime, conjugare

exarh

EXÁRH, exarhi, s.m. 1. Comandant al unei unităţi de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia şi din Africa de nord. 2. (În biserica ortodoxă, în trecut) Demnitate bisericească, superioară aceleia de mitropolit şi inferioară aceleia de patriarh, care se conferea, prin delegaţie, de către patriarhia din Constantinopol; persoană care deţinea această demnitate. 3. Organ de inspecţie şi de control al mănăstirilor dintr-o eparhie; arhiereu din acest organ. [Pr.: eg-zarh] – Din ngr. íxarhos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXÁRH ~i m. Arhiereu însărcinat cu controlul mănăstirilor. /<ngr. éxarchos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

exárh (exárhi), s.m. – Vicar. – Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος. Sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s.f. (vicariat).
(Dicţionarul etimologic român)

EXÁRH s.m. 1. Titlu dat unor înalţi demnitari din Imperiul roman de răsărit, care guvernau provinciile din Italia, din Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. Căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♦ Organ bisericesc de inspecţie pentru mănăstirile care aparţin de o eparhie ortodoxă. [Pron. eg-zarh. / cf. fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarchos – şef].
(Dicţionar de neologisme)

EXÁRH s. m. 1. titlu dat unor înalţi demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol. 2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome. ♢ organ bisericesc de inspecţie pentru mănăstirile care aparţin de o eparhie ortodoxă. (< fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)
(Marele dicţionar de neologisme)

exárh s. m. (sil. mf. ex-), pl. exárhi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ex exa exar

Cuvinte se termină cu literele: rh arh xarh