excepție dex - definiţie, sinonime, conjugare

excepție

[Sinonime]
EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ Expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluţionării acestuia, fie la înlăturarea pretenţiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXCÉPŢI//E ~i f. 1) Abatere de la normele generale. ♢ Cu ~a (cuiva sau a ceva) în afară de (cineva sau ceva); exceptând. Fără ~ fără deosebire. De ~ care constituie o excepţie; excepţional. 2) jur. Mijloc de apărare fără a examina cauza sau fără a o trimite spre examinare altui organ. [G.-D. excepţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. exception, lat. exceptio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCÉPŢIE s.f. 1. Ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); ceea ce nu este obişnuit, normal. ♢ Cu excepţia = afară de...; fără excepţie = fără deosebire. 2. Mijloc de apărare în justiţie care tinde să schimbe soluţionarea cazului sau să atace forma de judecată. [Gen. -iei, var. escepţiune, excepţiune s.f. / cf. fr. exception, lat. exceptio].
(Dicţionar de neologisme)

EXCÉPŢIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanţial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepţie în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziţie de ~ = propoziţie circumstanţială care corespunde complementului circumstanţial de excepţie; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepţional. 2. mijloc de apărare în justiţie care tindeschimbe soluţionarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio)
(Marele dicţionar de neologisme)

excépţie s. f. (sil. -ţi-e), art. excépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. excépţiei; pl. excépţii, art. excépţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXCÉPŢIE s. 1. abatere. (O ~ de la regulă.) 2. (JUR.) incident. (A ridica o ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exc exce excep except

Cuvinte se termină cu literele: ie tie ptie eptie ceptie