excepțional dex - definiţie, sinonime, conjugare

excepțional

[Sinonime]
EXCEPŢIONÁL, -Ă, excepţionali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepţie, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. exceptionnel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXCEPŢIONÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de excepţie; care constituie o excepţie. Caz ~. 2) Care se impune prin calităţile sale; excelent; unic. Calitate ~ă. Frumuseţe ~ă. [Sil. -ţi-o-] /<fr. exceptionnel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCEPŢIONÁL2 adv. 1) Într-un mod care constituie o excepţie; prin excepţie. 2) (urmat de prepoziţia de, precedând adjective sau adverbe) În măsură mare; extraordinar. ~ de bun. /<fr. exceptionnel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCEPŢIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepţie. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [Pron. ecs-cep-ţi-o-, var. escepţional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel].
(Dicţionar de neologisme)

EXCEPŢIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepţie. ♢ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel)
(Marele dicţionar de neologisme)

excepţionál adj. m. (sil. -ţi-o-), pl. excepţionáli; f. sg. excepţionálă, pl. excepţionále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXCEPŢIONÁL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adj. v. perfect. 3. adj. v. neobişnuit. 4. adv. v. foarte. 5. adv. v. sfâşietor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exc exce excep except

Cuvinte se termină cu literele: al nal onal ional tional