exceptare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXCEPTÁ, exceptez, vb. I. Tranz. A lăsa deoparte, a nu cuprinde, a nu socoti; a exclude. – Din fr. excepter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXCEPTÁRE s.f. Acţiunea de a excepta şi rezultatul ei. – V. excepta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXCEPT//Á ~éz tranz. A lăsa la o parte; a da afară; a lipsi de atenţie; a înlătura. /<fr. excepter, lat. exceptare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCEPTÁ vb. I. tr. A lăsa deoparte, a nu socoti, a exclude. [Var. escepta vb. I. < fr. excepter, cf. lat. exceptare – a lua din...].
(Dicţionar de neologisme)

EXCEPTÁRE s.f. Acţiunea, faptul de a excepta. [< excepta].
(Dicţionar de neologisme)

EXCEPTÁ vb. tr. a lăsa deoparte, a exclude. (< fr. excepter, lat. exceptare)
(Marele dicţionar de neologisme)

exceptá vb., ind. prez. 1 sg. exceptéz, 3 sg. şi pl. excepteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

exceptáre s. f., g.-d. art. exceptării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXCEPTÁ vb. (înv.) a scoate. (A ~ de la prevederile curente.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exc exce excep except

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ptare eptare