exclama dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (şi prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXCLAMÁ exclám tranz. (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu o intonaţie deosebită. /<fr. exclamer, lat. exclamare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCLAMÁ vb. I. tr. A scoate o exclamaţie; a striga. [P.i. exclám, 3,6 -mă, var. esclama vb. I. / < fr. exclamer, lat. exclamare].
(Dicţionar de neologisme)

EXCLAMÁ vb. tr. a scoate o exclamaţie; a striga. (< fr. exclamer, lat. exclamare)
(Marele dicţionar de neologisme)

exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. şi pl. exclámă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exc excl excla exclam

Cuvinte se termină cu literele: ma ama lama clama xclama