exclus dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXCLÚDE, exclud, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXCLÚS, -Ă, excluşi, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizaţie, dintr-o instituţie. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCLÚ//S ~să (~şi, ~se) (despre lucruri) Care nu poate avea loc; imposibil. /v. a exclude
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].
(Dicţionar de neologisme)

EXCLÚS, -Ă adj. 1. Înlăturat, eliminat, dat afară. 2. Care nu poate exista, inadmisibil. // adv. De neadmis, inadmisibil. [Var. esclus, -ă adj. / < exclude].
(Dicţionar de neologisme)

EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)
(Marele dicţionar de neologisme)

EXCLÚS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. (< exclude)
(Marele dicţionar de neologisme)

exclúde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. exclúd; ger. excluzând; part. exclús
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizaţie.)
(Dicţionar de sinonime)

EXCLÚS adj., adv. imposibil. (Rezolvarea aceasta este ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A exclude ≠ a include
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exc excl exclu

Cuvinte se termină cu literele: us lus clus xclus