excluziuni
[Sinonime]
EXCLUZIÚNE, excluziuni, s.f. 1. Excludere, interdicţie. 2. (Log.) Relaţie care există între două propoziţii care nu pot fi valabile împreună. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. exclusion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCLUZIÚNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdicţie. ♢ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan acelaşi ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relaţie între două propoziţii care nu pot fi simultan adevărate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion].
(Dicţionar de neologisme)
EXCLUZIÚNE s. f. 1. excludere, interdicţie. o (fiz.) principiul ĩi = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan acelaşi ansamblu de numere cuantice. 2. (log.) relaţie între două propoziţii care nu pot fi simultan adevărate. (< fr. exclusion)
(Marele dicţionar de neologisme)
excluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXCLUZIÚNE s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCLUZIÚNE s.f. 1. (Liv.) Excludere, interdicţie. ♢ (Fiz.) Principiul excluziunii = principiu potrivit căruia într-un sistem cuantic nu pot exista doi fermioni care să aibă simultan acelaşi ansamblu de numere cuantice. 2. (Log.) Relaţie între două propoziţii care nu pot fi simultan adevărate. [Pron. -zi-u-, var. esclusiune, exclusie, exclusiune s.f. / < fr. exclusion].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
excluziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. excluziúnii; pl. excluziúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
EXCLUZIÚNE s. v. interdicţie, interzicere, prohibire, prohibiţie.
(Dicţionar de sinonime)