excomunicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s.f. Acţiunea de a excomunica şi rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creştină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].
(Dicţionar de neologisme)

EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].
(Dicţionar de neologisme)

EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)
(Marele dicţionar de neologisme)

excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. excomúnică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleţi. (Papa l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) procleţenie, procleţie. (~ papei aruncată asupra ...)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exc exco excom excomu

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare nicare