EXCURSIONÍST, -Ă, excursionişti, -ste s.m. şi f. Persoană care face o excursie. [Pr.: -si-o-] – Din fr. excursionniste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCURSIONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Participant la o excursie. /<fr. excursionniste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
EXCURSIONÍST, -Ă s.m. şi f. Persoană care face o excursie. [Pron. -si-o-. / < fr. excursionniste].
(Dicţionar de neologisme)
EXCURSIONÍST, -Ă s. m. f. cel care face o excursie. (< fr. excursionniste)
(Marele dicţionar de neologisme)
excursionist, excursionişti s.m. (intl.) hoţ care îşi schimbă mereu raza de acţiune. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
excursioníst s. m. (sil. -si-o-), pl. excursioníşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
excursionístă s. f. (sil. -si-o-), pl. excursioníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXCURSIONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Participant la o excursie. /<fr. excursionniste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EXCURSIONÍST, -Ă s. m. f. cel care face o excursie. (< fr. excursionniste)
(Marele dicţionar de neologisme)
excursionist, excursionişti s.m. (intl.) hoţ care îşi schimbă mereu raza de acţiune. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
excursioníst s. m. (sil. -si-o-), pl. excursioníşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
excursionístă s. f. (sil. -si-o-), pl. excursioníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)