execra
[Conjugare]
EXECRÁ, execrez, vb. I. Tranz. (Franţuzism) A detesta, a urî, a dispreţui; a avea oroare, repulsie, scârbă de... [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécrer, lat. execrari.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXECRÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A detesta profund, a urî, a dispreţui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].
(Dicţionar de neologisme)
EXECRÁ vb. tr. a detesta profund, a dispreţui; a avea oroare de... (< fr. exécrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
execrá vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execréz, 3 sg. şi pl. execreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
EXECRÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A detesta profund, a urî, a dispreţui; a avea oroare de... [< fr. exécrer, lat. execrari].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
execrá vb. (sil. -cra) [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. execréz, 3 sg. şi pl. execreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)