execrație

EXECRÁŢIE, execraţii, s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care provoacă această reacţie. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécration.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXECRÁŢIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [Gen. -iei, var. execraţiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio]
(Dicţionar de neologisme)

EXECRÁŢIE s. f. oroare, repulsie. ♢ persoană, lucru care inspiră un asemenea sentiment. (< fr. exécration, lat. exsecratio)
(Marele dicţionar de neologisme)

execráţie s. f. (sil. -cra-ţi-e) [x pron. gz], art. execráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. execráţiei; pl. execráţii, art. execráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)