executor dex - definiţie, sinonime, conjugare

executor

[Sinonime]
EXECUTÓR, -OÁRE, executori, -oare, adj. Executant. ♢ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispoziţiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcţionar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură şi cu executarea unor hotărâri judecătoreşti. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécuteur, lat. executor, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXECUT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival v. EXECUTIV. ♢ ~ judecătoresc persoană autorizată să execute hotărârile unei instanţe judecătoreşti. ~ testamentar persoană care asigură executarea ultimei voinţe a autorului unui testament. /<fr. exécuteur, lat. executor, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXECUTÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Persoană) care execută ceva. ♢ Executor testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; executor judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti. [Pron. eg-ze-. / cf. fr. exécuteur, lat. exsecutor].
(Dicţionar de neologisme)

EXECUTÓR, -OÁRE adj. executant. o ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti. (< fr. exécuteur, lat. exsecutor)
(Marele dicţionar de neologisme)

executór (care execută) adj. m. [x pron. gz], pl. executóri; f. sg. şi pl. executoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXECUTÓR adj., s. 1. adj., s. v. executant. 2. s. (JUR.) (pop.) împlinitor, (înv.) zapciu. (~ al unui datornic.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exe exec execu execut

Cuvinte se termină cu literele: or tor utor cutor ecutor