executoriu

EXECUTÓRIU, -IE, executorii, adj. (Jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ♢ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécutoire, lat. executorius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXECUTÓRI//U ~e adj. jur. Care poate fi executat. /<fr. exécutoire, lat. executorius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXECUTÓRIU, -IE adj. Care trebuie executat. ♢ Formulă executorie = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti; titlu executoriu = act învestit cu formulă executorie. [Pron. eg-ze-...-riu. / cf. fr. exécutoire, lat. executorius].
(Dicţionar de neologisme)

EXECUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care trebuie executat. o formulă ĩe = formalitate necesară pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti; titlu ~ = act investit cu formulă executorie. (< fr. exécutoire, lat. exsecutorius)
(Marele dicţionar de neologisme)

executóriu (care trebuie executat) adj. m. [-riu pron. -riu, x pron. gz], f. executórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. executórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)