exercitare

EXERCITÁ, exercit, vb. I. Tranz. 1. A practica, a îndeplini o profesie, o funcţie etc. 2. A face să fie simţit, a valorifica un drept, un privilegiu, o influenţă etc. [Pr.: eg-zer-] – Din lat. exercitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXERCITÁRE, exercitări, s.f. Acţiunea de a exercita şi rezultatul ei. [Pr.: eg-zer-] – V. exercita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXERCITÁ exércit tranz. 1) (meserii, profesii, specialităţi etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a practica; a profesa. 2) (influenţă, drepturi) A face să aibă efect. /<lat. exercitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXERCITÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini, a practica (o funcţie, o profesiune etc.). 2. A manifesta, a pune în acţiune, în mişcare, a face simţit (o influenţă, un drept etc.). [Pron. eg-zer-, p.i. exércit (acc. şi exercít), -tez. / < lat. exercitare].
(Dicţionar de neologisme)

EXERCITÁRE s.f. Acţiunea de a exercita şi rezultatul ei. [< exercita].
(Dicţionar de neologisme)

EXERCITÁ vb. tr. 1. a îndeplini o funcţie, a practica o profesiune etc. 2. a valorifica o influenţă, un drept etc. (< lat. exercitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

exercitá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exércit, 3 sg. şi pl. exércítă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

exercitáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exercitării; pl. exercitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
EXERCITÁ vb. v. profesa.
(Dicţionar de sinonime)

EXERCITÁRE s. v. profesare.
(Dicţionar de sinonime)