EXIMÁRE s.f. (Jur.) Acţiunea de a exima. [< exima].
(Dicţionar de neologisme)
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligaţie. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
(Dicţionar de neologisme)
EXIMÁ vb. tr. (jur.) a elibera de o obligaţie. (< fr. eximer, lat. eximere)
(Marele dicţionar de neologisme)
eximáre s. f., pl. eximări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
eximá vb., ind. prez. 3 sg. eximeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
EXIMÁ vb. I. tr. (Jur.) A elibera de o obligaţie. [Cf. fr. eximer, lat. eximere].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
eximáre s. f., pl. eximări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
eximá vb., ind. prez. 3 sg. eximeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)