existenţa dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXISTÉNT, -Ă, existenţi, -te, adj. Care există, se află, trăieşte; care se manifestă. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existant (după existenţă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXISTÉNŢĂ, existenţe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conştiinţă, de gândire. ♦ Viaţă considerată în durata şi conţinutul ei. ♦ Durată (a unei situaţii, a unei instituţii). 2. Condiţiile, mijloacele materiale necesare vieţii. ♦ Viaţă; mod de viaţă, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care există în mod real, în prezent. Adevăr ~. 2) Care este valabil pentru perioada dată; în vigoare la momentul dat. Ordine ~tă. /<fr. existant, lat. existens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXISTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Situaţie existentă; faptul de a exista. 2) Realitate imediată şi concretă, care există independent de conştiinţa omului. 3) Mod de viaţă; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vieţii omului. [G.-D. existenţei] /<fr. existence, lat. existentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXISTÉNT, -Ă adj. Care există, care este. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existant].
(Dicţionar de neologisme)

EXISTÉNŢĂ s.f. 1. Noţiune filozofică care desemnează natura, materia, realitatea obiectivă, tot ceea ce există; faptul de a exista. ♦ Viaţă. 2. Mijloacele de trai. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existence, lat. existentia].
(Dicţionar de neologisme)

EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăieşte. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenţei; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparţinând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant)
(Marele dicţionar de neologisme)

EXISTÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a exista. ♢ viaţă. 2. categorie filozofică fundamentală, natura, materia, realitatea obiectivă. o ~ socială = categorie fundamentală a materialismului istoric desemnând latura materială şi cea spirituală a vieţii sociale; mijloacele de trai. (< fr. existence, lat. existentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

existént adj. m. [x pron. gz], pl. existénţi; f. sg. existéntă, pl. existénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

existénţă s. f. [x pron. gz], g.-d. art. existénţei; pl. existénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
EXISTÉNT adj. prezent. (Stare de lucruri ~.)
(Dicţionar de sinonime)

EXISTÉNŢĂ s. 1. (FILOZ.) fiinţă. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viaţă, zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în linişte.) 4. (fig.) pâine. (Cum îşi câştigă ~?) 5. v. prezenţă. (S-a semnalat ~ lor la mari adâncimi.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Existent ≠ inexistent, neexistent
(Dicţionar de antonime)

Existenţăinexistenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ex exi exis exist existe

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta