exmatriculare dex - definiţie, sinonime, conjugare
EXMATRICULÁ, exmatriculez, vb. I. Tranz. A exclude un elev, un student etc. dintr-o şcoală sau dintr-o facultate. – Din germ. exmatrikulieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

EXMATRICULÁRE, exmatriculări, s.f. Acţiunea de a exmatricula şi rezultatul ei; ştergere din matricolă; eliminare definitivă. – V. exmatricula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A EXMATRICUL//Á ~éz tranz. (elevi, studenţi) A exclude dintr-o instituţie de învăţământ. /<germ. exmatrikulieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

EXMATRICULÁ vb. I. tr. A elimina (un elev, un student) dintr-o şcoală, dintr-o facultate etc., scoţând(u-l) din matricole. [Cf. germ. exmatrikulieren < lat. ex – în afară, matricula – registru].
(Dicţionar de neologisme)

EXMATRICULÁRE s.f. Acţiunea de a exmatricula şi rezultatul ei; ştergere din matricole; eliminare definitivă. [< exmatricula].
(Dicţionar de neologisme)

EXMATRICULÁ vb. tr. a exclude sau a elimina un elev, un student din instituţia de învăţământ pe care o frecventează. (< germ. exmatrikulieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

exmatriculá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. exmatriculéz, 3 sg. şi pl. exmatriculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

exmatriculáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. exmatriculării; pl. exmatriculări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ex exm exma exmat exmatr

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare culare